16 sept. 2009

Am batut la poarta Templului!


Să intri în masonerie înseamnă să ai o minte deschisă şi un bagaj de cunoştinţe pe care le-ai acumulat în viaţa ta profană care să te facă apt să asimilezi învăţăturile spirituale ale franc-masoneriei. Cei care-şi imaginează că vin în Ordin pentru a găsi relaţii sau prosperitate în afaceri, se înşeală. Pentru oricare membru, masoneria înseamnă până la urmă o cheltuială: o cheltuială de timp, o cheltuială de energie, o cheltuială de bani, şi nu poţi să faci acest lucru dacă nu crezi cu adevărat în această idee. Până la urmă este un voluntariat pe care îl faci, căutând înăuntrul masoneriei ceea ce viaţa profană, cu tot tumultul ei şi cu toată căderea în materialitate pe care o presupune lumea de azi, nu poate să îţi ofere.
In momentul initierii mele nu am stiut absolut nimic despre ritual si am fost sfatuit sa fiu doar sincer. Ritualul de initiere este un moment deosebit si cu cat stii mai putine despre el, cu atat e mai emotionant si mai profund.
Ceremonia prin care Candidatul este admis in Francmasonerie nu este o simpla formalitate, mai intai pentru ca ea produce profunde efecte interioare si, in al doilea rand, pentru ca ofera numeroase simboluri care, prin intelegere si aplicare, vor avea in vitor un mare rol in viata Candidatului.
Inca din momentul in care Candidatul este introdus in Cabinetul de Reflectie, prin semnele si mesajele aflate pe cei patru pereti ai incaperii, precum si prin obiectele aflate inauntru, acestuia i se induce o stare de seriozitate, sobrietate si solemnitate a actiunii pe care este gata sa o faca.Candidatul este somat sa lase deoparte frica, curiozitatea, orice gand referitor la distinctiile umane si este sfatuit ca numai prin autodepasire si perseverentava va reusi sa lase in urma tenebrele si sa vada Lumina.
Ritualul Initierii este structurat pe mai multe momente, incepand de la intrarea in Templu a Candidatului, parcurgerea unor calatorii imaginare, depunerea juramantului si terminand cu acordarea Luminii si consacrarea acestuia de catre Maestrul Venerabil ca Frate Francmason. Pe intreg parcursul Initierii, este subliniata ideea voluntariatului Candidatului de a trai toate momentele premergatoare dobandirii Luminii. Astfel, intr-un prim dialog intre Maestrul Venerabil si Candidat, acesta din urma este intrebat daca prezenta sa in Templu este libera, neinfluentata de cineva si din proprie initiative. Atat aceasta intrebare cat si multe altele venite pe parcursul Ritualului au ca scop sublinierea ideii ca nu Masoneria are nevoie de respectivul Candidat ci invers, acesta trebuie sa se prezinte umil in fata reprezentantilor Ei pentru a cere sa fie primit si in acest mod sa incerce sa ajunga pe un plan spiritual superior, fiind indrumat sa isi slefuiasca Piatra de Temelie. Dupa ce Candidatul isi afirma Credinta in Dumnezeu, acestuia i se vorbeste despre principiile intelectuale si morale, despre legile, obligatiile si indatoririle de baza ale oricarui Francmason.
Eu personal am citit si m-am documentat asupra Ordinului ca un profan dar de fapt am aflat in final ca nu poti intelege masoneria din lecturi, ea trebuie traita pentru a-i deslusi spiritul. Apoi am reflectat îndelung si fara a simti nici o frica lautrinca m-am pregatit in inima mea cu sinceritate iar acum invat sa-mi conduc si sa-mi domin pasiunile, cu rabdare si perseverenta, inaltand templele virtutii şi ingropand in temnite viciile.
Sunt un scolar pornit pe calea grea a incercarii pentru a-si construi Templul interior la propria lumina pe care o va primi pe masura cunoasterii si cresterii la care va ajunge, invatand treptat cuvintele ce-mi vor deschide accesul spre mistere. Prin renastere, deopotriva ca initiat si ucenic, am capatat adevărata mea libertate de constiinta caci masoneria ridica un edificiu universal al fraternitătii si in credinta mea este o stare de spirit care inseamna in final a primi si a darui. M-am angajat activ pe santierul nostru in cautarea eterna a drumului initiatic si m-am legat peste generatii de toti Fratii mei.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu